Clasa politică a Romaniei a fost întotdeauna foarte îndoielnică mai ales din punct de vedere al personajelor care s-au perindat prin Parlament. De la cântăreţi de muzică populară, la personaje politice comuniste (recunoscute de toţi!), de la indivizi care au o reală problemă în a avea o discuţie în limba română, la trădători care urmăreau (şi încă urmăresc) interesele altor ţări… toţi o apă şi-un pământ! Dar pe majoritatea îi uneşte două caracteristici: sunt putrezi de bogaţi şi nu prea pot demonstra cum au făcut averile alea imense. Probabil cu multă nesimţire, “ungând” persoane cheie care le-au adus beneficii imense, legal bineînţeles. Despre cinste şi corectitudine nu prea poate fi vorba…

Mai nou, au apărut alte specimene: părinţi “super-politicieni” care îşi doresc copii în Parlament. Chiar şi în cel european. Şi copiii îşi doresc acest lucru, că doar îl vezi făcând contabilitate la un S.R.L.? Sau poate lucrând cel puţin opt ore, cot la cot cu alţii? Oricum, părintii lor le-au dat cel puţin o maşină cu minim 400 de cai putere la împlinirea celor 18 ani. Sau poate chiar când “preaminunatul” a terminat liceul. Numai el şi colegii lui ştiu cum! Vă puteţi imagina câtă preţuire poate pune beizadeaua pe banul muncit, pe cinste şi pe corectitudine. Dar dacă asta vede în familie, le ce te poţi aştepta?

Când vor să scoata ceva foarte inteligent şi pretenţios pe gură, politicienii nostri îi invocă pe vechii politicieni, din anii 1920-1930 şi pe cei interbelici, care au pus bazele unor partide politice cu imagine, cu doctrină exactă şi bătută în cuie, cu persoane demne de politică nu numai internă, dar şi internaţională. Doar că cei actuali au uitat sau ignoră cu bună ştiinţă multe lucruri pe care le făceau aceia: îşi dedicau toată viaţa, toate resursele, întreaga disponibilitate şi toată inteligenţa politicii şi binelui public şi al ţării. Ei NU luau bani din politică, ci îi aduceau de acasă. De aceea erau respectaţi, imaginea de politician era una foarte puternică, iar omul de rând îşi putea găsi răspunsuri într-o discuţie cu aceştia. Dar multe lucruri de preţ s-au pierdut în timp, iar comunismul a avut grijă să şteargă orice urmă a vechilor politicieni şi să producă alţii, pe care îi regăsim azi. Deşi ar fi avut de învăţat de la ei totul, de la A la Z în acest domeniu.

În ziua de azi “prinţii” şi “prinţesele” de politicieni îşi permit orice. Chiar dacă nu ştiu să îşi vorbească limba maternă, chiar dacă nu au o minimă experienţă de viaţă, ei trăind în puf, neavând niciodată în gând grija zilei de mâine sau problema împărţirii unui salariu minim, de la o lună la alta. Ei bine, ei ne vor conduce în viitorul apropiat!

Bunicul avea o vorbă şi sunt sigur că nu a inventat-o el: “vin ai noştri, pleacă ai noştri…noi rămânem tot ca proştii”. Probabil avea multă dreptate…

Politica

Politica