Istorie şi delăsare

Istorie şi delăsare

Suntem doar niste pachete pline cu apă, niste umbre trecătoare pe acest pământ. Şi dacă cineva nu mă crede, să se uite repede într-o oglindă. Poate vede vreo diferenţă faţă de ziua de ieri sau poate de cea de alaltăieri. Ne naştem cu un scop, ne trăim existenţă, dacă suntem norocoşi poate chiar lăsăm urme. Mai ales în ceea ce profesioniştii numesc “istorie”. Sunt puţini cei care ajung să intre în istorie, mai ales pentru lucruri măreţe, foarte bune pentru societate, inovatoare. Sunt doar o mână de oameni, restul ajung să susţină aceste “vârfuri”. Dar se poate intra în istorie şi pe uşa din dos, făcând lucruri dezaprobate de societate, de naţia ta sau chiar de toată rasa umană. Cum sunt marii criminali, care au distrus nişte simboluri ca J.F. Kennedy, John Lennon…

Istoria fiecărui popor este foarte complicată, uneori se pierde în timpuri aflate la mii de ani distanţă de zilele noastre. O parte din istoria poporului nostru s-a scris şi s-a ridicat la Sarmisegetusa, acum mai bine de 2000 de ani, iar punctual culminant de cunoaştere, expansiune şi dezvoltare (se pare că) a fost atins pe vremea Regelui Decebal. Sarmisegetusa Regia poate fi uşor asemănată ca valoare istorică ansamblului Stonehenge din Anglia sau altor pietre de temelii din istoria altor popoare. Monumentele, Discul Solar, sanctuarele sunt unice şi valoarea lor nu poate fi transcrisă în nicio sumă ce are legătură cu banii.

Sarmisegetusa Regia a fost vandalizată. Din nou, şi pentru a câta oară?

Indiferenţa şi huliganismul sunt două cuvinte la modă şi bine puse în practică. Pe de o parte, indiferenţa şi hăţişul interminabil al actelor şi aruncarea “pisicii moarte” de la o instituţie la alta fac ca aceste impresionante monumente să nu fie apărate de nimeni. Nici de Direcţia Judeţeană de Cultură Hunedoara, nici de Consiliul Local, nici de Poliţie sau Jandarmerie. Pe de altă parte, huliganismul persoanelor care ajung în acea zonă este de incalificabil. Îşi parchează corturile absolut oriunde (inclusiv în incinta sacră a Templului Soarelui – echivalentul ridicării cortului în altarul unei biserici de acum!), aruncă sticlele de sucuri şi vin în interiorul sanctuarelor şi a altor vestigii, pun lumânări care aprind, cu sau fără voie, stâlpii de lemn, îşi iau ca suveniruri bucăţi din pietrele antice ale Sarmisegetusei. Autorităţile dau din umeri, istoricii şi arheologii se prind cu mâinile de cap, dar vandalismele şi stricăciunile nu mai pot fi reparate. Puţini ştiu că Sanctuarele şi Discul Solar nu au fost puse acolo degeaba, mulţi cunoscători merg să se încarce cu energie, să se roage Zeului Zamolxe, lui Dumnezeu sau cui vor ei.

Suntem o cultură foarte ciudată şi lăsăm în istorie urme nedorite! Nici nu mai trebuie să vină alte popoare care să-şi pună amprenta pe civilizaţia, cultura şi limba noastră. Noi suntem mult mai şmecheri decât ei: reuşim să ne distrugem din interior, începând cu ceea ce este antic, de valoare inestimabilă şi ireparabil. În aceste cazuri, timpul nu rezolvă chiar nimic. Istoria va scrie probabil despre Sarmisegetusa Regia: “…iar între anii 1990-2020 a.D. ultimele vestigii şi urme ale capitalei dacilor au fost şterse de pe faţa pământului…”!

Zid din Sarmisegetusa

Sarmisegetusa

Sarmisegetusa

Decebalus

Clar pentru toţi, nu???