Zilele astea se tot vehiculează spusele lui Stephen Hawking, conform cărora, dacă nu colonizăm Universul (sau cel puţin o planetă-două) omenirea va dispărea. Cauze? Suntem deja prea mulţi şi prea distrugem NATURA prin felul nostru de a fi. Tehnologizaţi până-n dinţi, mulţi, agresivi şi egoişti este cocktail-ul perfect pentru a ne duce de râpă. Suntem mai aproape de final cu cât nenorocim mai tare natura şi lovim în echilibrul ei, şi aşa de mult atins creştineşte în centrul de greutate.

Până aici, toate bune! Mă rog, e un fel de a spune, dar hai să fim optimişti. Colonizăm vreo 2 planete (cel mai probabil Venus şi Marte), că doar nu ne-om duce până pe Pluto!?! Trec generaţii până ajungem la Pluto şi nu ne ţin sandwich-urile până ajungem să instalăm corturile şi să punem de-un foc de tabără acolo.

Buuun! Deci hai să colonizăm o planetă. Dar cum facem asta? Că dacă bine reţin, prin 1965-1970 se dădea marea luptă pentru cucerirea spaţiului. Ruşii şi americanii se dădeau de ceasul morţii să fie primii care înfig steagul în terenul de pe Lună. Am ajuns, am adus pietricele de acolo, totul bine şi frumos. Şi-atât! De 50 de ani, timp în care tehnologia a crescut exponenţial (la fel şi numărul consumatorilor de oxigen, mâncători de clorofilă) nu s-a mai întâmplat nimic notabil. Stăm cu degetele-n nas, iar NASA papă bani degeaba. La fel şi alte companii de acelaşi profil de pe întreg mapamondul. Şi în plus, la ce atâta grabă??? Mai scot „o gripă porcină”, un SARS, un virus „furat din laborator” de către un grup terorist şi înjumătăţesc populaţia Pământului. Simplu şi eficient!

„Avem nevoie de o judecată sănătoasă şi de înţelepciune dacă vrem să scăpăm cu bine din propriile capcane pe care ni le întindem.” avertizează Hawking. Într-o notă optimistă. Doar că a uitat una din legile lui Murphy: „Pe Pământ numărul oamenilor este în continuă creştere, iar inteligenţa rămâne constantă!”. :)

Acum suntem 6,86 miliarde de oameni. În creştere…

Venus

Venus

Stephen Hawking

Stephen Hawking

Marte

Marte