Sunt sigur că din cele mai vechi timpuri, Homo Sapiens a căutat senzaţii tari. E ceva genetic, ce nu ne dă pace şi gata! În zilele noastre, unii aleargă pe aceeaşi stradă cu taurii, alţii înoată cu rechinii, se distrează cu şerpi veninoşi, sar cu paraşuta de pe clădiri, poduri, turnuri, sar cu coarda de la orice înălţime. De obicei coarda are lungimea potrivită. Dar calculele nu le ies întotdeauna!
Şi dacă adrenalina de acest gen nu ne e suficientă ce facem? Căutăm substanţe halucinogene să ne facem praf creierul şi nu numai! De la banala ţigară, trecând prin prenadez şi lipici de slabă calitate, terminând cu „iarbă”, haşiş, marijuana. Dar se pare că acest întreg arsenal nu ne mai ajunge. Ultima „dixtracţie” este drogarea prin muzică. Şi aici nu mă refer la euforia de a-l asculta pe Elvis sau Bruce Springsteen, pe cei de la Queen, Iron Maiden, Dire Straits. Sau pe Guţă, Salam şi Adi Minune. Cică cineva îi ascultă şi pe aştia! PLM! Deci NU! Drogare prin sunete şi melodii care se sincronizează cu undele emise de creier, pe care îl stimulează să creeze o anumită stare sau experienţă. Adrenalină, extaz, frică, angoase, durere, coşmaruri, inclusiv facilitarea unei legături cu Divinitatea. Perfect! Tot tacâmul, la un preţ corect!
Se numeşte „i-Dosing” şi pare că începe să câştige teren. În plus e ieftin ca braga! Îţi trebuie nişte căşti cât de cât profesionale şi ceva mărunţiş de metrou, cu care să-ţi cumperi melodiile. Superb!
Şi-acum să vă văd, care şi ce alege… Hai, nu fiţi timizi!











Comentarii
Lăsaţi un comentariu. Trackback