Merg să cumpăr pâine. Acolo, domnişoara discută la telefon de câteva minute bune despre ce a făcut ieri, despre ce ojă şi-a tras pe unghii, despre noul tunning la Dacie făcut de intelijjjentul ei prieten…
Dis de dimineaţă, merg să îmi cumpăr sana. Simplă, normală, nimic special! Doamna, acră şi vădit supărată că intru în magazin la o oră atât de matinală, nici nu îmi răspunde la salut, îmi aruncă restul în mare scârbă, iar despre un zâmbet şi/sau un „mulţumim” nici nu poate fi vorba…
Într-o altă zi intru la o florărie. Resturi şi cotoare de flori pe jos şi pe masa de servire a clienţilor. Angajata se uita la „ştirile de la ora 5” şi doar nu o poţi deranja tocmai într-un moment atât de emoţionant, în care se prezintă cum o băbuţă a fost violată de doi boi. Băbuţa mai dorea o noapte…
Merg cu maşina la spălat. Că era cazul! Individul trânteşte supărat furtunul şi peria; era la finalul programului şi probabil i-am încurcat ploile. După ce plec, îmi dau seama că nu mai am CD-ul original cu UB40. Dacă stau bine să mă gândesc, parcă data trecută nu mai aveam cutia cu gume de mestecat! Ehh, detalii…
Intru la o casă de schimb valutar. Tipa îmi spune: „Din cauza unei probleme tehnice nu pot să vă dau bonul fiscal”. Că fentează bugetul statului, asta e foarte clar! Dar oare îl „scurtcircuitează” şi pe patron? Iar dacă primesc o bancnotă falsă, oare cum demonstez că am luat-o de acolo şi că nu am printat-o eu acasă?
Îţi iei inima în dinţi şi deschizi o afacere. Piaţa muncii e varză, deci nu prea ai de unde alege şi îi dai o şansă unui prăpădit în speranţa că te ajută şi că îl ajuţi dându-i o pâine albă de mâncat. În scurt timp te fură, te spionează pentru concurenţă, se joacă pe calculator în loc să lucreze, îşi culege „recolta” din jocurile de pe Facebook. Şi mai mult, de pe o zi pe alta pleacă la o altă firmă pentru că primeşte 50 de lei în plus. Ai ce să-i faci? Dă-l în judecată şi peste 10 ani poate ţi se va da dreptate! Dacă mai contează…
Ei bine, ăştia sunt ucigătorii de afaceri! Ei există printre noi, sunt din ce în ce mai mulţi şi se hrănesc nu numai cu sângele nostru, dar mai ales cu banii şi nervii noştri. Şi până nu dăm cu ei de pământ, până nu îi lăsăm să moară de foame (la propriu), până îi angajăm „din milă”/să mănânce şi gura lor o pâine mai albă…ei îşi vor bate joc de noi, de munca şi de vieţile noastre.
Deoarece sunt din ce în ce mai mulţi e clar că ăştia se înmulţesc! Ce facem cu ei? Îi ardem pe rug sau îi ghilotinăm în piaţa publică?
Se cauta...
Optimist
El face diferenta!
Comentarii
Lăsaţi un comentariu. Trackback