Din mai multe surse competente, am înţeles că anul 2012 va fi un an de rahat, din toate punctele de vedere: financiar (Euro se destramă, USD nu se simte nici el bine, bursele stau şi ele într-o rână), politic (SUA mai atacă pe unii, alţii, că doar au nevoie de pieţe de desfacere, atât pentru McDonald’s, cât şi pentru ultimele arme apărute, arabii mai dau jos câte un dictator, numai Fidel râde de toţi fără să-i pese, nici nu visează că el urmează…). Chiar şi din punct de vedere astrologic, tot de rahat va fi 2012: mayaşii au citit în stele că tocmai am sărbătorit ultimul Crăciun, Venus se va intercala între Pământ şi Soare (şi ea nu face d’astea numai o dată la 274 de ani), americanii vor să înceapă exploatarea Lunii. Pentru că Orientul Mijlociu este deja al lor şi se gândesc cu 2-3 paşi înainte…

În fine, revenim la toaletele noastre, cele de toate zilele.

De bine, de rău, încă mai ies prin tot felul de localuri, restaurante şi bombe. Iar ca să-ţi faci o idee despre rangul unui local e foarte bine să treci şi pe la toalete. Aveam o prietenă care punea pe blogul personal fotografii din toate toaletele prin care trecea şi le dădea „stele”, în funcţie de anumite criterii. O preocupare foarte interesantă, pentru că dacă stai mai rău cu maţu’ şi te scârbeşti din orice, mai bine să nu treci prin unele locuri! Decât să faci icter, mai bine îţi umpli Pampersul!

Discutam cu un tăntălău de pe Facebook (mare geniu în toate domeniile posibile!) tocmai despre starea unei toalete prin care trecem destul de des amândoi. Mai mult eu, decât el, pentru că el are prea multe fiţe ca să umble prin barurile unde merg toţi muritorii de rând. Discuţia era despre starea toaletelor şi despre faptul că la deschiderea barului, ele sunt curate şi au un miros cât de cât plăcut, iar după o oră sau două, nu-ţi mai vine să calci pe acolo. Şi amărâtul nu dorea să înţeleagă că oamenii sunt nişte oi, pentru că logica e foarte simplă: ora 20 – toaletă curată àora 22 – toaleta murdară, hârtii pe jos, mucuri de ţigări peste tot, săpuniera stricată sau dată dispărută, de hârtie nici nu mai poate fi vorba.

Păi, măi cornutelor! De ce dreq acasă ştiţi să folosiţi toaleta ca nişte oameni cu IQ peste 40, iar când ajungeţi în locurile publice uitaţi şi de IQ şi de ăia 5 ani de acasă? Sau este ceva concurs de genul „hai să urinăm de pe deal direct în toaletă!”, concurs de care eu nu am aflat încă?

Şi încă ceva: nu mai aruncaţi mucurile de ţigări în toalete! Se aprind incredibil de greu şi au un miros nasol de tot!

Uşi toalete

Reguli la toaletă

Însemne toalete

…pentru cunoscatori!

A House

Eşti dezrădăcinat, eşti zduncinat, eşti lipsit de valori pe care să le urmezi şi eşti uimit de prezentul fără niciun sens!

Te uiţi spre viitor şi nu vezi nimic bun ce ţi s-ar putea întâmpla, te pierzi în tehnologie şi în invenţii de socializare, care de fapt te înstrăinează în loc să te apropie de persoanele cu care socializezi, religia se îndepărtează de tine, deşi TU nu te-ai îndepărtat de religie. Poate că răspunsurile sunt de fapt în trecut şi nu în prezent şi viitor.

Pe o mare bucată de pământ, în zona pe care astăzi o numim generic „Estul Europei”, se afla un popor foarte interesant; istoricii i-au numit pe cetăţenii aceia „daci”, ei între ei se numeau „daci”; istoricii de azi îi numesc la fel. Şi erau bine ancoraţi în trecutul şi în prezentul lor, încercând să lase urme către viitor, unele ce au rămas până în zilele noastre.

Dacii aveau religie şi Zei, Zamolxe (Zamolxis) fiind cel mai mare, mai puternic şi mai slăvit dintre ei.

Dacii aveau ritualuri care se păstrează inclusiv în zilele noastre. Cel mai întâlnit este ritualul de sacrificare al porcului, amintind de jertfele aduse pentru împăcarea zeilor. Este foarte interesant că acest ritual este făcut inconştient în preajma solstiţiului de iarnă, cea mai mare sărbătoare a marilor culturi din istoria omenirii, ce reprezintă renaşterea Soarelui, a vieţii, reînceperea unui ciclu, a reînvierii naturii.

Dacii cunoşteau scrierea, tăbliţele găsite fiind dovezi inestimabile ce nu pot fi negate de minţi cât de cât normale.

Dacii aveau tehnologii care ne pun semne de întrebare chiar şi în zilele noastre: tăiau blocuri de piatră ce pot fi tăiate acum doar cu diamant sau laser; prelucrau aurul, de la scoaterea lui din pământ şi până la obiecte de cult şi vestimentare.

Dacii aveau modă! Hainele şi accesoriile se schimbau periodic, de la ace la căciuli, haine şi chiar obiecte de bucătărie! Dovezile sunt găsite în multe din săpăturile arheologice, care uimesc arheologii şi istoricii.

Dacii aveau un cult al armelor. O singură armă din arsenal (sică) a marcat sângeros istoria luptelor cu Imperiul Roman şi a dus la schimbarea coifurilor luptătorilor, după ce au nimicit mii de luptători…

Dacii aveau cunoştinţe aprofundate despre astronomie, construcţiile existente şi în zilele noastre fiind orientate conform mişcării Soarelui. Un fel de Stonehenge est-european, doar că are un marketing deficitar…

Dacii aveau tehnici elaborate pentru batere de monede. Zeci de mii de monede au fost găsite, prăduite de inconştienţii înarmaţi cu detectoare de metale şi înstrăinate faţă de această ţară.

Uitându-mă la prezent, îngrozindu-mă de viitor, la recensământul ce se va face la finalul acestui an, de ce m-aş declara român şi nu DAC???

Sic transit gloria mundi! Sictir…

Sica Dacica

Coif dacic

Sarmisegetuza

Merg să cumpăr pâine. Acolo, domnişoara discută la telefon de câteva minute bune despre ce a făcut ieri, despre ce ojă şi-a tras pe unghii, despre noul tunning la Dacie făcut de intelijjjentul ei prieten…

Dis de dimineaţă, merg să îmi cumpăr sana. Simplă, normală, nimic special! Doamna, acră şi vădit supărată că intru în magazin la o oră atât de matinală, nici nu îmi răspunde la salut, îmi aruncă restul în mare scârbă, iar despre un zâmbet şi/sau un „mulţumim” nici nu poate fi vorba…

Într-o altă zi intru la o florărie. Resturi şi cotoare de flori pe jos şi pe masa de servire a clienţilor. Angajata se uita la „ştirile de la ora 5” şi doar nu o poţi deranja tocmai într-un moment atât de emoţionant, în care se prezintă cum o băbuţă a fost violată de doi boi. Băbuţa mai dorea o noapte…

Merg cu maşina la spălat. Că era cazul! Individul trânteşte supărat furtunul şi peria; era la finalul programului şi probabil i-am încurcat ploile. După ce plec, îmi dau seama că nu mai am CD-ul original cu UB40. Dacă stau bine să mă gândesc, parcă data trecută nu mai aveam cutia cu gume de mestecat! Ehh, detalii…

Intru la o casă de schimb valutar. Tipa îmi spune: „Din cauza unei probleme tehnice nu pot să vă dau bonul fiscal”. Că fentează bugetul statului, asta e foarte clar! Dar oare îl „scurtcircuitează” şi pe patron? Iar dacă primesc o bancnotă falsă, oare cum demonstez că am luat-o de acolo şi că nu am printat-o eu acasă?

Îţi iei inima în dinţi şi deschizi o afacere. Piaţa muncii e varză, deci nu prea ai de unde alege şi îi dai o şansă unui prăpădit în speranţa că te ajută şi că îl ajuţi dându-i o pâine albă de mâncat. În scurt timp te fură, te spionează pentru concurenţă, se joacă pe calculator în loc să lucreze, îşi culege „recolta” din jocurile de pe Facebook. Şi mai mult, de pe o zi pe alta pleacă la o altă firmă pentru că primeşte 50 de lei în plus. Ai ce să-i faci? Dă-l în judecată şi peste 10 ani poate ţi se va da dreptate! Dacă mai contează…

Ei bine, ăştia sunt ucigătorii de afaceri! Ei există printre noi, sunt din ce în ce mai mulţi şi se hrănesc nu numai cu sângele nostru, dar mai ales cu banii şi nervii noştri. Şi până nu dăm cu ei de pământ, până nu îi lăsăm să moară de foame (la propriu), până îi angajăm „din milă”/să mănânce şi gura lor o pâine mai albă…ei îşi vor bate joc de noi, de munca şi de vieţile noastre.

Deoarece sunt din ce în ce mai mulţi e clar că ăştia se înmulţesc! Ce facem cu ei? Îi ardem pe rug sau îi ghilotinăm în piaţa publică?

Se cauta...

Optimist

El face diferenta!