Stai în cur şi bei bere! Sau sucuri de la renumitele firme din domeniu. Şi-aşa de plictiseală şi din spiritul „let’s be green” o întrebi pe chelneriţă/barmaniţă ce se întâmplă cu sticlele goale. Răspunsul te năuceşte instant: se aruncă la coşul de gunoi. Şi asta nu pentru că ele (sau patronii ar vrea asta), ci pentru că NIMENI în România nu reciclează deşeuri din sticlă! Iar majoritatea ambalajelor de suc nu se reciclează! Să moară mama lu’ tata lu’ Aisberg! Da, chiar ăla care a scufundat Titanicul!

Îmi zic „aşa animal nu există”…şi încep să sap prin acest business cu miros de gunoi, dar cu milioane de Euro profit! Pentru că, în definitiv, banii nu au miros – o ştiau şi romanii, acum vreo 2000 de ani.

Şi ca un băiat serios şi pus pe fapte mari, iau tastatura mai aproape, prind „şoarecele” de o ureche şi „mă bag pe Internet”. Gogule ştieee! Caut „reciclare sticlă” şi primesc instant mii de rezultate, unul mai adevărat decât altul. Caut şi eu anunţurile care sunt în zona mea. Că dacă transportul unei tone de ambalaje de sticlă te costa 100 de unităţi monetare, iar preţul pe tonă este de 50 de unităţi monetare…parcă nu sună a business, nu??? Chiar dacă rezultatul acestei acţiuni ar fi „zero pe zero”, adică să nu te intereseze profitul, tot ar fi ceva! O faci din patriotism, pentru ţara ta, pentru spaţiul în care trăieşti şi în care intenţionezi să-ţi creşti copii, pentru simplul fapt că RESURSELE SUNT LIMITATE! Când toată lumea va înţelege asta, atunci ar recicla chiar şi hârtia murdară de la cornetul de îngheţată (şi nu ar mai arunca-o pe jos!). Dar, să revenim! Găsesc mai multe firme de reciclare, o parte din ele se ocupă şi de deşeuri de sticlă. Cel puţin aşa scrie pe site. Sun la câteva firme…telefoane nealocate! Eh, merg mai departe! La câteva apeluri mi s-a şi răspuns: „NU RECICLĂM deşeuri din sticlă, pe site este o eroare”. Cam multe firme cu această eroare, dar care nu uită să îmi amintească de eventualele deşeuri de fier.

Mnoah, dacă ăştia nu, atunci poate alţii reciclează. Caut firme din toată ţara. La fel, telefoane închise sau nu reciclează sticlă, indiferent de model, culoare etc. Dau în sfârşit de un tip din Ilfov. Ştiţi Ilfovul? Adunătura aia de pe lângă aşa-zisa capitală?? În fine, tipul este interesat de ambalaje de sticlă şi chiar îmi dă un preţ interesant: 125 Euro/tonă. Kaciiing! Sună chiar apetisant, nu?

Doar că mai este un mic amănunt: EU trebuie să plătesc 125 Euro pentru fiecare tonă de materiale din sticlă pe care i-o duc! Poftim??? Booom, tocmai îmi căzuse mandibula! Deci eu trebuie să plătesc ca să reciclez nişte resurse şi aşa în curs de terminare? În România, da…

Vom plăti cu vârf şi îndesat aroganţele de acest tip! Iar când ne vom sufoca în propriul nostru gunoi reciclabil, atunci poate că cineva va lua atitudine…

Astea nu...

...nici astea...

...astea nici atat!

Cu cât ne apropiem mai mult de o zi de vineri 13, multă lume o cam ia razna şi încep să „toarne” despre ce vor face ei în acea zi: „Mă ascund în casă…”, „Nu mănânc la restaurant…”, „Nu m-aş duce la lucru, dar cum să-i explic şefului???”, iar lista de confesiuni poate continua. Pentru alte motive de genul ăsta întrebaţi-i pe cei din jurul vostru, vă veţi distra la culme! Noroc că nu sunt prea multe zile de vineri 13!

Haideţi să vedem ce ne spune istoria despre zilele de vineri 13.

Unele surse (foooarte greu de demonstrat) spun că Eva i-ar fi „pasat” acel măr lui Adam într-o zi de vineri 13. Ăştia doi nu prea aveau haine, dar aveau deja calendar??

Din punctul de vedere al religiilor creştine, se pare că Iisus a fost răstignit pe cruce tot într-o vineri 13, iar cu numai câteva ore înaine, la Cina cea de taină, au fost 13 persoane. Conform Bibliei, într-o altă zi de vineri 13 a început Potopul. Noroc cu Moise! Sau … Noe?

Tot din istorie, în Evul Mediu, într-o vineri 13, anul 1307, regele Filip al IV-lea a ordonat arestarea Cavalerilor Templieri (ei fiind acuzaţi de erezie şi majoritatea au fost ucişi la scurt timp după).

La americani, „distracţia” cu numărul 13 este tipic hollywood-iană! Unor clădiri înalte le lipseşte etajul 13, unele hoteluri şi spitale nu au camera cu acest număr, pe unele străzi casele nu primesc acest număr. Şi la nivel intelectual înalt poţi să ai surprize: soarta misiunii Apollo 13 este pusă şi pe seama numărului 13. Se estimează că între 17-21 de milioane de americani sunt afectaţi de această zi şi nu îşi respectă rutina zilnică, unii chiar nu se dau jos din pat! Italienii se feresc să joace acest număr la Loto, iar la noi, în ultimii ani, 13 este cel mai extras număr!

Super-mintoşii au calculat: asteroidul 99942 Apophis se va apropia cel mai tare de Pământ tot într-o zi de vineri 13, în luna aprilie, anul 2029, mai aproape chiar decât sateliţii de comunicaţie.

Trei lucruri sunt clare:

~ teama de „vineri 13” se numeşte paraskevidekatriafobie. Dacă v-aţi rupt limba încercând să spuneţi acest cuvânt…ghinion!

~ următoarea zi de vineri 13 va fi în ianuarie 2012. De fapt, 2012 va avea trei zile de vineri 13!

~ numele meu are 13 litere!

Ooops!

13

Bila 13

Apollo 13

Deoarece devin persoane din ce în ce mai enervante, iată un articol numai şi numai al lor. Pentru că merită!

Persoanele care se ocupă de asigurări în România, denumiţi aici “asiguratorii”, sunt un produs foarte nereuşit al economiei de piaţă, prost înţelese! Pentru a încheia o asigurare, ăştia sunt în stare să te deranjeze la orice oră din zi sau din noapte, chiar dacă este Crăciun, Revelion, Sfânta Maria Mare, Dragobete sau ce mai vreţi voi. Dacă mă gândesc mai bine, şi-ar vinde părinţii, neamurile, maşina, un rinichi, chiar şi o bucată din măduva spinării pentru a încheia o asigurare.

Partea cea mai nasoală este că asiguratorii se reactivează în funcţie de ce legi mai apar în spaţiul mioritic. Când a fost nevoie să ne “înscriem” la o firmă de asigurări pentru pensia privată, toţi meseriaşii din domeniu au sărit ca arşi. Mirosea a ceva bani şi nu doreau să fie ei ăia care ratează situaţia. Doar că aveau o problemă de matematică: una din trei persoane încheia asigurări de acest gen. Aşa că telefoanele noastre au început să sune mai rău decât la Gara de Nord. Cum să îi trimiţi pe toţi la plimbare strigându-le “LĂSAŢI-MĂ ÎN PACE, LIPITORILOR!!!”???

Acum, toţi s-au reactivat din nou! Pluteşte un iz de bani după legea cu asigurarea locuinţelor. Iar sună toată lumea pe toată lumea, SMS-uri, stabilirea de întâlniri “de afaceri”, fluturaşi în cutia poştală, spam-uri pe e-mail…tot tacâmul!

Totul bine şi frumos până se întâmplă vreun accident: îţi loveşti maşina, îţi ia foc casa, îţi cade un meteorit în freza proaspăt dată cu gel! Eiii…atunci nu îi mai găseşti nici la telefon, nici pe email, iar firmele lor fac TOT ce e posibil să te amâne la plată. Sau chiar să nu-ţi mai plătească, de ce nu?? Acum câţiva ani, una dintre maşinile firmei la care lucram a avut un accident urât de tot. Bine că nu a murit nimeni! Dar după luni de zile reparaţia maşinii nu a fost plătită, iar patronul, pe bună dreptate, a făcut un anunţ cât mărimea maşinii: “Această maşină este asigurată la firma X. După 3 luni ea nu este încă reparată!”. Bineînţeles că firma respectivă s-a autosesizat şi reprezentanţii au întrebat nevinovaţi: “Păi chiar aşa?”. Ca şi cum într-un contract numai unii au obligaţii şi de obicei suntem noi, muritorii de rând şi plătitorii de taxe şi impozite!

Câteodată mă sună unii de care nu am auzit în viaţa mea! Îi întreb de unde au numărul meu de telefon şi îmi răspund senin: “De la un prieten!”. Dragi “prieteni”, vă rog să mă scoateţi urgent din agenda voastră telefonică. Şi vă rog să nu mă mai vindeţi gratuit firmelor de asigurări. Cereţi cel puţin 30 de arginţi!

Insurance

Asigurare?

Fronton

Vorba unui clasic, „mi-am propus să trăiesc veşnic, deocamdată sunt în grafic”! Dar acest grafic nu este scutit de suişuri şi coborâşuri, de momente bune sau de altele nefaste. Cum este şi acesta despre care doresc să vă povestesc…

Printr-un cumul de factori am reuşit să îmi paradesc stomacul, cu mâncăruri dulci şi sărate, multe şi amestecate, stropite din greu cu limonadă, care e acidă, după cum se ştie.

Aşa că, după mai puţin de 24 de ore de dureri intense şi două medicamente care de obicei rezolvau durerile, am ajuns la SMURD. Am fost preluat rapid, deşi erau mulţi pacienţi pe acolo, fiecare cu problemele lui, toate foarte importante, bineînţeles. Mi s-a măsurat tensiunea şi, după câteva momente, am fost preluat de doctorul E. F. Ţ. Anamneză făcută ca la carte: cum, de ce, de când, de ce tocmai acum, de ce aici etc. Branula băgată în venă şi… de aici începe distracţia. Mi-a făcut urgent analizele şi o altă doamnă mi-a făcut urgent un EKG. Mi-au dat un cocktail pentru înţepăturile de la stomac, o perfuzie care m-a pus pe picioare. Totul foarte rapid, profesionist, mai ales în aglomeraţia de acolo şi în condiţiile pe care le ştim cu toţii din spitalele româneşti…

În altă ordine de idei: cică a luat foc pădurea şi toate animalele fugeau care încotro să îşi salveze pielea, blana, penajul şi carapacele. Mai puţin o pasăre colibri, care se încăpăţâna să ducă apă în ciocul ei minuscul şi să o arunce peste focul tot mai intens. Focul cuprindea copacii, iarba, cuiburile şi toate locurile care până acum câteva zile erau o încântare pentru ochi, minte şi suflet. Între timp, spaima cuprinsese toate animăluţele care fugeau pe unde nimereau. Colibriul…îşi vedea de adus apa! La un moment dat un tigru, conştient de zădărnicia demersului păsării, s-a oprit şi a întrebat-o: „Eşti nebună? Tu crezi că poţi stinge ditai incendiul cu apa adusă în ciocul tău” Pasărea colibri i-a răspuns: „Eu îmi fac partea mea…”!!!

Cred cu tărie că cele două poveşti au ceva în comun!

Mulţumesc doctorului E. F. Ţ. şi SMURD Mureş. Unde, să nu uităm, a început toată mişcarea care a salvat zeci de mii de vieţi în anii de la apariţia lor.

Poate totuşi ţara asta mai are o şansă… Trebuie doar să ne uităm în sufletul nostru şi să găsim răspunsul, motivaţia sau acel imbold de a face lucrurile cu maximă responsabilitate!

SMURD

Respect!

SMURD

După cum se demonstrează la fiecare patru sau cinci ani, România nu poate fi condusă numai de „băieţi deştepţi”, mai nou asortaţi cu blonde desCURcăreţe. Şi-apoi ne tot plângem cât suntem de săraci, cât de rău o ducem, cât de inexistent e sistemul sanitar şi cât de incorect este sistemul juridic, împuţit şi politizat de la capul peştelui mort de ceva vreme.

Dar cum se face că noi îi alegem pe nenorociţii ăştia care îşi bat joc de noi constant?!?! La alegeri, mergem şi punem ştampila pe ăia care ne-au dat o găleată sau o pungă de făină expirată, pentru că majoritatea exact asta fac! „Cel puţin ăştia ne-au dat ceva, maică!” Un T.N.T. în proteza aia argintată nu vrei, creatură fără conexiune între ăia doi neuroni??

Şi uite-aşa am ajuns la concluzia că nu toţi românii ar trebui să aibă drept de vot. Nu tare demult nu votau femeile! Scurt pe doi! Iar de ajuns la conducere în politică sau la bani…nici nu încăpea în visele lor! Apoi, o bună parte dintre bărbaţi nu aveau nici ei drept de vot! La ce dreq să voteze ăla care avea grijă de cai, de grădină sau de alte lucruri nelegate de politică sau afaceri?

Mare noroc că „personajele” astea care au picat BAC-ul acesta, care a fost mult mai corect decât cele anterioare nu sunt interesate de politică. Dacă li s-ar fi dat o întrebare de genul „cine este prim-ministrul României?”, 70% ar fi răspuns „Băsescu”, 10% ar fi zis „Udrea”, iar restul ar fi desenat o găină sau ceva muppets d’ăla colorat. Ceea ce este foarte interesant este că primele două categorii nu ar fi greşit foarte mult, dar asta nu din cauză că’s ei dăştepţi!

Vă mai aduceţi aminte de votul cenzitar? Până nu demult aveau drept de vot numai cei care aveau o anumită avere (bani şi, mai ales, proprietăţi) şi alegeau dintre ei unul care ştia cu ce se mănâncă politica, cum se conduce o afacere/un oraş/o ţară şi nu lăsau pe mâna oricui frâiele unei ţări. Dar asta s-a dovedit nedemocratic! Ce să-ţi spun, că parcă democraţia te scoate din foame pentru că ţi-a dat drept de vot! Dă-i prostului putere să vezi ce face cu ea! Dar întrebarea este cum îl mai dai jos de la putere dacă tot i-ai dat-o? Probabil cu o lunetă puternică şi cu un vârf vidia, dacă înţelegi aluzia mea fină…:)

Dacă s-ar reveni la votul cenzitar eu aş fi primul de pe listă pe care m-ar scoate, pentru că sunt un amărât de salahor! Şi aş fi tare fericit, că pe lângă mine i-ar scoate de la vot pe toţi amăreştenii cu brânză între dinţi, care ţin săpunul ca obiect de decor lângă bibeloul cu pescarul chinez şi care vând viitorul lor, al copiilor şi nepoţilor lor pentru o pungă de făină şi un unt râncezit. Ah, era să uit de căpşunari, care nu mai au şi nici nu vor mai avea vreo legătură cu adevăratul sens al cuvântului „ţară”, dar care decid cine şi de ce să ne conducă!

Hai cu cenzitarul, mon cher! Şi repede, până mai avem de ce…

Vote them OUT!

Vot de blam