Mnooaahhhh… aţi terminat cu spălarea aia de creier numită Valentine’s Day? V-aţi luat muţunei de pluş, inimuţe roşii cu atrii şi ventricule mult prea egale, ciocolăţi în formă de inimioare şi alte cadouri de doi bani? V-aţi urlat dragostea în public ca şi cum ar interesa pe cineva? V-aţi minţit şi doctorul de familie numai ca să luaţi motivare sau concediu pentru blestemata zi de 14 februarie? Gata…a trecut toată nebunia şi ne putem trăi vieţile într-un mod cât de cât normal? Bun, atunci hai să ne revenim!

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie, de relaxare…

Imaginaţi-vă o zi călduroasă de vară, în apropierea unei păduri dese de mesteceni. Pentru a fugi de căldură vă apropiaţi de liziera pădurii, intraţi cu paşi lenţi în răcoarea ce vă împresoară în câteva momente.

 Imaginaţi-vă că umblaţi printre impunătorii mesteceni, albi, înalţi şi drepţi, ca nişte lumânări neaprinse. Anii trecuţi peste ei i-au făcut mai strălucitori, mai frumoşi, mai semeţi.

Imaginaţi-vă că nu după mult timp ajungeţi într-o poieniţă, cu flori şi iarbă verde, mătăsoasă. Mirosul florilor vă îmbată simţul olfactiv, vă aduce aminte de copilăria petrecută pe dealurile bunicilor, unde mirosul florilor de câmp se dilua în mirosul fânului aproape uscat. La marginea poieniţei apare timid un pui de  căprioară. Singur, cu ochi limpezi şi umezi, cu blăniţa fină şi curată, curios de imaginea intrusului din pădure. Un iepuraş mic, alb şi pufos îl urmează. Se ridică pe lăbuţele din spate şi adulmecă toate mirosurile oazei de linişte.

Imaginaţi-vă că prin mijlocul poieniţei este un lac făcut de un izvor cu apă limpede şi rece. În apropiere, pâlcuri-pâlcuri de ciupercuţe albe cu buline maronii şi roşii înconjură lacul ca o trenă de împărăteasă.

Imaginaţi-vă că vă apropiaţi de lacul limpede şi răcoros. Razele soarelui, bătând palid printre mesteceni vă mângâie pielea, iar petele de lumină şi culoare, mirosul florilor din poieniţă, clipocitului apei fac un spectacol îmbietor şi relaxant.

Imaginaţi-vă că vă uitaţi în lac şi prin apa limpede vă vedeţi foarte clar mâna dreaptă peste faţa persoanei care v-a tăiat calea în trafic şi v-a arătat degetul mijlociu…

PS: Acest articol e un pamflet! Spune NU violenţei în trafic!

No Valentine

 

Pădure de mesteceni

 

"NU" violenţei în trafic

Fără alte cuvinte!

Doggy Dog

Asta s-a intamplat in cursul zilei de 7 februarie 2011…

Citez: “Preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, vicepreşedinte al Senatului, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că există premise parlamentare ca, până la 25 martie 2011, preşedintele Traian Băsescu să fie suspendat din funcţie.”

Hai baieti!!! In 24 e ziua mea, faceti-mi un cadou-surpriza: Basescu jos din functie, Boc trimis la coasa. Sau coasa trimisa dupa el, e alegerea voastra.

Go! Go! Gooooooo!

Dan Voiculescu

Wanted

Boc si coasa

Specia umană este de departe cea mai curioasă din Univers. Nici pisicile nu sunt departe, dar noroc că sunt limitate atât fizic, cât şi mental. Pe de altă parte, numai nişte Homo Sapiens (cică “gânditori”) puteau să bea sucuri acidulate cu bomboane mentolate să vadă cum le explodează intestinele. Sau să îşi bage în fund un bec pe care apoi să îl aprindă şi…să dea colţu’ instant. Sau să o sâcâie pe Mama Rusia la ea acasă şi apoi să stea lejer că nu ii loveşte nimic…

          Revenind la seriozitatea caracteristică nouă, specia umană se joacă „de-a Dumnezeu” de câţiva ani încoace, distrându-se cu genele umane şi nu numai. Citez din www.descopera.ro care citează la rându-i pagina „Practical Ethics” ce stă sub umbrela Universităţii din Oxford: „Guvernul german este pe cale să permită testarea genetică a embrionilor umani care prezintă serioase riscuri de tulburări genetice, pentru a se alinia restului Europei Occidentale, unde asemenea practici medicale sunt autorizate.” Cancelarul german Angela Merkel şi-a exprimat deja îngrijorarea faţă de acest mesaj şi de posibila votare a unei asemenea legi, care la bază are un lucru bun: explorarea feţilor care au o mare incidenţă de a avea boli pe care părinţii lor naturali le au şi pentru a evita astfel o viaţă plină de chinuri a viitorului copil. Graniţa este foarte subţire dintre acest lucru şi manipularea genetică ce ar putea aduce viitorii părinţi la Super-Mall-ul “La Gena Veselă”, de unde să-şi cumpere copii blonzi, cu ochi albaştri sau verzi, imuni la HIV, febra tifoidă şi cancer. Bonus pentru luna decembrie: substanţă cenuşie cu 10% în plus!

          De vreo două săptămâni un alt cercetător/căutător prin gene a anunţat oficial că reînvierea mamuţilor lânoşi poate fi făcută în maxim 4-5 ani. Are doar nevoie de câteva ţesuturi de mamut, ceva mai proaspete decât are el în laborator şi p’acasă în frigider. Apoi, materialul genetic se prelucrează vreo 2 ani şi se introduce într-o mamă elefant ce va da naştere mamutului peste încă aproximativ 24 de luni de gestaţie. Cu alte cuvinte, peste cinci ani ne facem poză cu mamutul, că maimuţa e desuetă. Oiţa Dolly nu a avut nimic de comentat!

          Clar, cercetarea genetică este viitorul omenirii şi al altor specii. Dar dusă până unde? Ne apucăm să îl reînviem pe T-Rex? Cât material genetic avem în mumiile egiptene? Dar în straturile de gheaţă pe care tocmai le topim în inconştienţa noastră? Să nu fie cumva covorul de sub picioarele noastre pe care Natura ni-l va trage tocmai când lucrăm cu acid sulfuric 98%!

Genetica

 

Oita Dolly

 

Mamut

          Era un inteligent care zicea odată că un război este câştigat nu de cea mai mare armată, nu de cea mai puternică armată, ci de aceea care rezistă cel mai mult pe câmpul de bătălie. Şi de-atunci totul s-a transformat într-un joc de şah, complex şi abil, un joc mai mult al informaţiilor decât al puterii fizice. Loveşte-ţi duşmanul acolo unde nu se aşteaptă, controlează-i resursele de apă, hrană şi căldură, scoate-i din suflet istoria, valorile în care crede…şi războiul e ca şi terminat.

          Exact ceea ce se întâmplă în zilele noastre, pe teritoriul ţării noastre. Au ajuns românii să huiduie şi să-şi fluiere, indirect, imnul naţional, chiar în ziua de 24 ianuarie!

          Dar să vedem cum s-a ajuns aici. În primul rând, tabăra portocalie a tăiat din resursele financiare de oriunde a apucat, călcând peste legi, peste onoarea oamenilor care au cotizat pentru pensiile lor zeci de ani, lăsând până şi bocancii de foşti soldaţi fără şireturi.

          Încet, încet, şi-au împlântat steagul portocaliu în fiecare televiziune sau ziar cu acoperire naţională, cu o singură excepţie. Bombardarea psihică este punctul doi de pe agenda lor, care a fost bifat. Inconştienţi, oamenii văd din sfera politică numai ce li se dă, iar un cuvânt abil strecurat într-o frază duce subconştientul acolo unde se doreşte.

          Distrugerea valorilor a fost pasul trei. Comparându-l pe Băsescu cu Alexandru Ioan Cuza (îmi asum cacofonia!), pe Udrea cu Regina Maria a României, uitând de faptele făcute de Mihai Viteazu, de Nicolae Bălcescu, de Avram Iancu, de mulţi mulţi alţii care şi-au pus amprenta în dezvoltarea naţiunii noastre nu facem altceva decât să ignorăm liantul fiecărui popor modern: istoria. Toate sărbătorile, naţionale, religioase sau de altă natură au fost transformate în sărbători culinare, iar întrebarea pe buzele tuturor este “unde facem mititeii şi ceafa de porc?, unde punem berea la rece?” uitând de adevărata semnificaţie a sărbătorii în sine.

          Marea majoritate a românilor se gândesc în aceste momente ce vor pune mâine pe masă şi chiar nu îi mai interesează cât se mai fură, acolo sus. Mai bine să nu ştim, decât să ne pleznească vreo venă din cauza asta…

          În nicio ţară civilizată nu este ruşine să te ridici în picioare dacă auzi imnul naţional. Din contră, este o mândrie şi o datorie pentru tot ceea ce reprezinţi tu ca persoană!

          La Iaşi miile de pensionari şi nu numai, vineţi de frig şi de foamete, nu aveau de ce să huiduie un personaj pe durata imnului naţional. Poate că trebuiau să cânte din toate sufletele şi cu toată forţa, tocmai în acele momente, dacă îşi aminteau primele versuri…Începe cu “Deşteaptă-te române…”

Nicolae Balcescu

Al. Ioan Cuza

Avram Iancu