Specia umană este de departe cea mai curioasă din Univers. Nici pisicile nu sunt departe, dar noroc că sunt limitate atât fizic, cât şi mental. Pe de altă parte, numai nişte Homo Sapiens (cică “gânditori”) puteau să bea sucuri acidulate cu bomboane mentolate să vadă cum le explodează intestinele. Sau să îşi bage în fund un bec pe care apoi să îl aprindă şi…să dea colţu’ instant. Sau să o sâcâie pe Mama Rusia la ea acasă şi apoi să stea lejer că nu ii loveşte nimic…
Revenind la seriozitatea caracteristică nouă, specia umană se joacă „de-a Dumnezeu” de câţiva ani încoace, distrându-se cu genele umane şi nu numai. Citez din www.descopera.ro care citează la rându-i pagina „Practical Ethics” ce stă sub umbrela Universităţii din Oxford: „Guvernul german este pe cale să permită testarea genetică a embrionilor umani care prezintă serioase riscuri de tulburări genetice, pentru a se alinia restului Europei Occidentale, unde asemenea practici medicale sunt autorizate.” Cancelarul german Angela Merkel şi-a exprimat deja îngrijorarea faţă de acest mesaj şi de posibila votare a unei asemenea legi, care la bază are un lucru bun: explorarea feţilor care au o mare incidenţă de a avea boli pe care părinţii lor naturali le au şi pentru a evita astfel o viaţă plină de chinuri a viitorului copil. Graniţa este foarte subţire dintre acest lucru şi manipularea genetică ce ar putea aduce viitorii părinţi la Super-Mall-ul “La Gena Veselă”, de unde să-şi cumpere copii blonzi, cu ochi albaştri sau verzi, imuni la HIV, febra tifoidă şi cancer. Bonus pentru luna decembrie: substanţă cenuşie cu 10% în plus!
De vreo două săptămâni un alt cercetător/căutător prin gene a anunţat oficial că reînvierea mamuţilor lânoşi poate fi făcută în maxim 4-5 ani. Are doar nevoie de câteva ţesuturi de mamut, ceva mai proaspete decât are el în laborator şi p’acasă în frigider. Apoi, materialul genetic se prelucrează vreo 2 ani şi se introduce într-o mamă elefant ce va da naştere mamutului peste încă aproximativ 24 de luni de gestaţie. Cu alte cuvinte, peste cinci ani ne facem poză cu mamutul, că maimuţa e desuetă. Oiţa Dolly nu a avut nimic de comentat!
Clar, cercetarea genetică este viitorul omenirii şi al altor specii. Dar dusă până unde? Ne apucăm să îl reînviem pe T-Rex? Cât material genetic avem în mumiile egiptene? Dar în straturile de gheaţă pe care tocmai le topim în inconştienţa noastră? Să nu fie cumva covorul de sub picioarele noastre pe care Natura ni-l va trage tocmai când lucrăm cu acid sulfuric 98%!
Genetica
Oita Dolly
Mamut
